Cancer ganglioni limfatici

1. tiensromania.ro
2. Afectiuni
3. Cancer ganglioni limfatici

Cancer de Ganglioni Limfatici Ganglionii limfatici sunt componente importante ale sistemului imunitar, plasati de-a lungul vaselor limfatice, avand un rol esential in apararea organismului. Nodulii sau ganglionii limfatici sunt particule de mici dimensiuni, de forma rotunda sau ovala, de consistenta moale, acoperiti la exterior de o capsula formata din tesut conjunctiv. In interiorul ganglionilor au loc procese importante ale imunitatii pentru ca aici se gasesc anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, in special limfocite ce produc anticorpi si macrofage ce distrug germenii care au patruns in organism. Cancer de Ganglioni Limfatici

In corp se gasesc in jur de 600 de ganglioni limfatici, unii asezati profund, in jurul unor organe sau vase de sange, altii plasati superficial, imediat sub piele. In mod normal, nici macar cei superficiali nu sunt vizibili sau palpabili, lucru care se intampla doar cand ganglionii sunt umflati si mariti de volum din cauza unei afectiuni.

Ganglionii superficiali sunt concentrati in anumite zone ale organismului, precum la nivelul capului si gatului (in jurul pavilionului urechii, sub mandibula, laterocervicali, supraclaviculari etc), in axile, in regiunea inghinala. Sunt uniti intre ei printr-o retea de vase limfatice si au drept scop filtrarea sangelui si supravegherea imunologica a regiunilor respective.

Marirea de volum al unui ganglion poarta numele de adenopatie. Adenopatia este o afectiune care se manifesta prin inflamarea ganglionilor. Cauza aparitiei adenopatiilor poate fi prezenta unei tumori sau a unei infectii virale sau bacteriene. Inflamarea ganglionilor este un semn cert de boala. In afara de cresterea dimensiunilor, intr-o adenopatie pot fi modificate si alte caracteristici ale nodulilor limfatici, precum consistenta, forma, mobilitatea etc, in functie de boala care a produs-o.

Exista numeroase cauze pentru care un ganglion se poate mari. In general, nodulii limfatici cresc in volum atunci cand se activeaza in urma unei infectii, inflamatii sau in cancer. Adenopatiile pot fi produse de afectiuni de origine benigna sau maligna. In primul caz, poate fi vorba de infectii, de exemplu tuberculoza sau toxoplasmoze, care, dupa diagnosticarea ca atare, pot fi tratate fara probleme in seriviciile de specialitate.

Adenopatiile de natura maligna se pot imparti in doua categorii: primitive si secundare. Cele primitive reprezinta invazia structurilor limfatice ale ganglionilor de catre un cancer al structurilor hematopoietice (limfoame, leucemii),  in timp ce adenopatiile secundare reprezinta metastaze care invadeaza ganglionul prin invazia de catre celulele tumorale din tumori localizate in organe a caror extensie ganglionii incearca sa o stopeze (cancerele solide de organ - de exemplu de san, de testicul, de tiroida, de stomac sau ficat.

Ganglionii limfatici axilari se afla in regiunea axilei, sub brat. Cancerul de san se poate extinde la acesti ganglioni chiar daca tumora in san este mica. De aceea majoritatea chirurgilor extirpa acesti ganglioni sau cel putin o parte din acestia cu ocazia interventiei pentru cancer de san. Aceasta procedura se numeste limfonodectomie. Limfedemul reprezinta umflarea datorata acumularii de limfa, poate aparea la nivelul bratului dupa extirparea ganglionilor limfatici in cursul unei operatii pentru cancer de san, sau dupa distrugerea ganglionilor limfatici prin radioterapie.

Simptomele sunt de regula usoare si de scurta durata, limfedemul putand aparea si la cateva luni sau chiar ani dupa terminarea tratamentului pentru cancer, in urma unei muscaturi de insecta, a unui traumatism minor sau a unei arsuri la nivelul bratului. Biopsia ganglionilor sentinela reprezinta interventia chirurgicala care extirpa cat se poate de multi ganglioni limfatici axilari, pentru a-i examina daca sunt sau nu invadati de cancer.

Limfomul non-Hodgkin este un tip de cancer. Limfomul este un termen folosit pentru cancerul la nivelul sistemului limfatic ce face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajuta organismul sa lupte impotriva bolilor si infectiilor. Sistemul limfatic include o retea de vase limfatice foarte subtiri, asemanatoare cu vasele de sange, care traverseaza intreg organismul. Vasele limfatice transporta limfa, fluid incolor, apos, care contine celule numite limfocite cu rol in apararea organismului de infectii. De-a lungul acestei retele se gasesc formatiuni sub forma de noduli numiti ganglioni limfatici, grupati, localizati in regiunea axilei, inghinal, zona gatului, torace si abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) si maduva rosie. Tesut limfatic se mai gaseste si in alte parti ale organismului precum stomac, intestine si piele. In limfomul non-Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid si cresc fara nici o ordine sau control. Deoarece tesuturile limfatice se gasesc in foarte multe parti ale organismului, limfomul non-Hodgkin poate incepe de oriunde. Limfomul non-Hodgkin poate aparea la nivelul unui ganglion limfatic, la un grup de ganglioni sau la nivelul altui organ. Acest tip de cancer se poate extinde oriunde in organism incluzand ficatul, maduva rosie si splina.

Simptome in limfomul non-Hodgkin: umflaturi la nivelul ganglionilor gatului, axilei sau ai regiunii inghinale, stari de febre recurente inexplicabile, transpiratii nocturne, pierderi in greutate nejustificate, oboseala constanta, prurit, pete rosii la nivelul pielii.

Tipuri de limfoame non-Hodgkin: limfoamele agresive, cunoscute ca si limfoame de grad inalt, au tendinta sa creasca si sa se extinda repede, cauzand simptome grave sau limfoamele indolente, cunoscute si ca limfoame de grad scazut, au tendinta sa creasca incet si determina putine siptmome.

Stadiile bolii

Pentru a determina exact stadiul bolii, se vor tine cont de: numarul si localizarea ganglionilor limfatici afectati, daca ganglionii afectati sunt de o parte sau de ambele parti ale diafragmei (muschiul despartitor dintre piept si abdomen, situat inferior de plamani si inima) si daca boala s-a extins la nivelul maduvei rosii, splina sau parti in afara sistemului limfatic, precum ficatul. Pentru a stabili faza in care se afla, medicii mai pot folosi teste pentru diagnosticarea limfomului non-Hodgkin. Alte proceduri mai includ biopsii la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici, maduvei rosii si la nivelul altor tesuturi.

Factori de risc: varsta/sexul - probabilitatea de a face limfom non-Hodgkin creste odata cu varsta si este mai crescuta la barbati decat la femei; sistemul imun slabit - limfomul non-Hodgkin este mai frecvent in randul persoanelor cu deficiente ale sistemului imun, cu boli autoimune, cu HIV/SIDA si la persoanele carora li se administreaza medicamente imunosupresoare in urma transplantelor de organe; virusi - virusul T limfotrop (HTLV-1) si virusul Epstein-Barr sunt doi agenti infectiosi care cresc sansa de a dezvolta limfomul non-Hodgkin; mediul inconjurator - persoanele care lucreaza in medii expuse substantelor chimice precum pesticide, solventi sau fertilizanti au mari sanse sa dezvolte limfomul non- Hogkin.

Tratament

Tratamentul pentru limfomul non-Hodgkin depinde de stadiul bolii, de tipurile de celule implicate, daca boala este indolenta sau agresiva, si de varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Limfomul non-Hodgkin este de obicei tratat prin chimioterapie, radioterapie sau o combinatie din acestea doua. In unele cazuri, optiuni de tratament pot fi si un transplant de maduva rosie, bioterapie sau tratament chirurgical.