Cancer intestin subtire

1. tiensromania.ro
2. Afectiuni
3. Cancer intestin subtire

Cancer Intestin Subtire Cancerul intestinului subtire reprezinta o tumora maligna a intestinului subtire. Tumorile intestinului subtire sunt rare, comparativ cu restul organelor digestive, dar se pare ca frecventa crescuta a cancerului colonic se asociaza si cu cea a neoplasmului de intestin subtire. Aceasta se explica prin alimentatia saraca in fibre vegetale si bogate in grasimi si glucide rafinate. Tumorile intestinului subtire formeaza doar 3-6% din neoplasmele gastrointestinale. Din cauza raritatii lor, un diagnostic corect este deseori intarziat.

Majoritatea cancerelor de intestin subtire se grefeaza pe conditii predispozante existente, cum ar fi:
- sindroamele de polipoza intestinala (prezenta mai multor polipi cu o anumita structura microscopica)
- celiachia netratata poate duce la dezvoltarea unor tipuri microscopice de cancer intestinal
- boala Crohn cu localizare intestinala are, de asemenea, risc de malignizare mult mai mare decat la populatia generala (care nu prezinta aceasta boala).

Cancer Intestin Subtire

Tipuri de cancere ale intestinului subtire:

 1. Adenocarcinomul de intestin subtire. Este cea mai frecventa forma histologica de cancer al tubului digestiv, deci si de intestin subtire, este agresiv (invadeaza rapid structurile vecine si cele aflate la distanta- metastazare). Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini. Adeseori, pacientii ajung la medic cu fenomene subocluzive, adica resimt dureri abdominal, urmate de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa care durerile cedeaza. Atunci cand se prezinta la medic cu lichid de ascita (prin metastaze peritoneale) si ficat marit (prin metastaze hepatice), tumora a invadat tot abdomenul (stadiul IV in clasificarea oncologica a cancerelor), tratamentul fiind ineficient iar speranta de viata foarte mica.

Investigatii: proba Pansdorf care poate identifica prezenta unei formatiuni ce predomina in interiorul intestinului, entero RMN (examinare cu rezonanta magnetica speciala a intestinului subtire) evidentiaza ingrosarea peretelui intestinal prin tumora. Ulterior pot fi efectuate explorari pentru stadializarea cancerului (CT cu substanta de contrast, arteriografia) diagnosticul de certitudine fiind pus insa pe baza examinarii microscopice a piesei de rezectie, dupa interventia chirurgicala.

Tratament: extirparea (rezectia) segmentului de intestin afectat si a ganglionilor limfatici invadati. Daca tumora este invaziva la structurile vecine astfel incat nu poate fi scoasa, se realizeaza derivatii digestive (se scurtcircuiteaza ansa intestinala afectata) pentru evitarea ocluziei. Din pacate, chimioterapia si radioterapia nu s-au dovedit eficiente pe acest tip de cancer.

2. Tumorile carcinoide. Sunt un tip special de cancer de intestin subtire, intrucat pornesc din celule speciale care produc substante (hormoni) care regleaza procesul de digestie si miscarile tubului digestiv dar secretate in cantitate mare produc si manifestari la nivelul altor organe. Majoritatea tumorilor carcinoide apar la barbatii dupa 60 de ani si pe partea terminala a ileonului, insa se pot dezvolta si la nivelul apendicelui sau rectului. Dimensiunii tumorilor  sunt extrem de importante, cele cu diametru peste 2 cm avand deja extensie metastatica (la ficat in special), de unde rezulta semnificatia diagnosticului in faze incipiente a tumorii.

Simptome: colici abdominale nu prin subocluzie (tumorile carcinoide se dezvolta spre exteriorul peretelui intestinal) ci prin fibroza ce cuprinde de la exterior intestinal, sindromul carcinoid se manifesta prin inrosirea brusca a fetei, cu diaree dupa efor fizic, stress sau pranz iar mai rar se asociaza si cu lipsa de aer cu zgomot specific crizei de astm (wheezing).

Tratamentul: rezectia chirurgicala a tumorilor localizate doar la intestin cu supravietuire buna dupa aceasta la 5 ani, combinarea chirurgiei cu tratamentul medicamentos pentru simptome, chimioterapie si eventual imunoterapie cu Interferon, in cazul pacientilor cu tumori carcinoide avansate.

3. Limfomul intestinal. Limfocitele, celule cu rol in imunitatea organismului, sunt prezente atat in sange cat si peretele tubului digestiv si al altor aparate si sisteme, formand tesutul limfoid al mucoasei. Cand intervine o mutatie genetica la nivelul acestor celule, ele se inmultesc necontrolat, astfel aparand leucemiile sau limfoamele, care pot fi primitive, adica iau nastere de la nivelul tesutului limfoid intestinal sau pot fi sistemice, cu debut in sange si afectare intestinala in stadiile tardive.

In functie de tipul limfocitar, limfoamele se impart in doua mari categorii: limfom Hodgkin (cu malignitate joasa si anumite caracteristici speciale) si limfom non-Hodgkin, mult mai agresive si care afecteaza frecvent tractul gastrointestinal.

O alta clasificare imparte limfoamele dupa celula din care deriva: limfocitul B sau T.

Simptome: durerea abdominala tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor obstructive, diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) datorita instalarii sindromului de malabsorbtie, lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scadere in greutate semnificativa, febra, hemoragia digestiva, exteriorizata mai ales ca melena sau sangerare microscopica cu anemie feripriva ca singur indiciu ce sugereaza prezenta hemoragiei digestive.

Tratamentul: interventia chirurgicala cu rezectia portiunii afectate si a ganglionilor aferenti reprezinta metoda de electie insa doar in stadiile initiale, cand limfomul nu este extins la numerosi ganglioni sau organe, in stadiile avansate se poate practica rezectia pe cat posibil a segmentului afectat (citoreductie chirurgicala) in asociere cu radio si eventual chimioterapie.

Factori de risc

In fiecare an, medicii din SUA se confrunta cu aproximativ 1200 de tumori maligne ale intestinului mic. Acesta este un numar relativ mic la frecventa de tumori in alte parti ale tractului gastrointestinal. Printre factorii de risc se numara alimentele bogate in grasimi animaliere, fumatul, alcoolul. In urma unor cercetari in domeniu, specialistii au descoperit ca o persoana care consuma mai mult de doua portii de aproximativ 80 de grame de carne rosie pe zi are cu o treime mai multe sanse sa se imbolnaveasca de cancer intestinal. Un alt factor care poate produce imbolnavirea este legata de aminele heterociclice, compusi cancerigeni rezultati in timpul gatirii.

Simptome

Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini. Desi diametrul intestinului subtire este mult mai mic decat al colonului, fenomenele ocluzive apar tardiv din cauza capacitatii mari de distensie si continutului lichid al intestinului subtire. Cel mai des, pacientii ajung la medic cu dureri abdominale, urmate de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa care durerile cedeaza. Aceste simptome apar dupa mese, atunci cand alimentele digerate ajung la nivelul zonei ingustate din intestin, ingustare (stenoza) produsa de cresterea tumorii. Contractiile intense ale musculaturii peretelui intestinal necesare depasirii de catre continut a zonei ingustate se traduc prin colicile abdominale, iar zgomotul intens este determinat de trecerea lichidului intestinal prin acea zona. Cand tumora a crescut destul de mult, vasele sangvine din peretele intestinal-ulceratie intestinala se erodeaza, apare hemoragia digestiva. Majoritatea sangerarilor apar ca hemoragii oculte, invizibile cu ochiul liber, dar deduse prin dezvoltarea de catre pacient a anemiei. Sindromul carcinoid se manifesta prin inrosirea brusca a fetei si cu diaree dupa efort fizic. Majoritatea acestor sindroame apar insa in stadiul cu metastaze hepatice, dar nu neaparat, deci nu ajuta la diagnosticarea precoce a acestui tip tumoral. Alte forme de manifestare ale bolii sunt  durerile abdominale tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor obstructive, diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) din cauza instalarii sindromului de malabsorbtie, lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate semnificativa, febra.