Carii si afectiuni dentare

1. tiensromania.ro
2. Afectiuni
3. Carii si afectiuni dentare

Carii si Afectiuni Dentare Cele mai frecvente tipuri de carii dentare:
-Caria dentara pe suprafata superioara a dintilor - apare frecvent la copii, intrucat, in timpul periajului dentar, aceste suprafete sunt deseori omise.
-Caria interdentara apare in zonele dintre dinti care sunt greu accesibile periutei de dinti, atei dentare sau apei de gur.
-Caria de la radacina dintilor este des asociata cu boli ale gingiilor sau parodontita. Apare, indeosebi, la persoanele in varsta, dezvoltarea acestor carii putand dezvolta afectiuni mult mai grave ale dintilor. Carii si Afectiuni Dentare

Dintele este un organ osos, dur, albicios, in general alcatuit dintr-o coroana libera si una sau mai multe radacini implantate in cavitatea bucala, mai exact in osul alveolar al oaselor maxilare (maxilar si mandibula), si menit indeosebi la taierea, zdrobirea si macinarea alimentelor. Dintii sunt cele mai dure formatiuni ale organismului.  Dintii nu se dezvolta simultan, ci in mai multe etape.

Pot fi distinse doua dentitii caracteristice: dentitia de lapte si dentitia adulta.
Un adult are 32 de dinti - 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari. Dintii de lapte sunt in numar de 20, nu de 32 ca la adulti.
La copii exista dentitia de lapte sau decidua, formata din 20 de dinti, inlocuita treptat spre vârsta adulta prin inmurguriri succesive pornite din maxilare, de dentitia definitiva cu 32 de dinti, câte 16 pe fiecare arcada.

CARIILE

Caria dentara apare atunci cand bacteriile din cavitatea bucala produc acizi care ataca dintele. Netratata, caria dentara se poate complica aparand infectiile si conducand chiar la pierderea dintelui. Caria dentara poate fi prevenita prin periajul dintilor si folosirea cu regularitate a atei dentare, controale periodice la stomatologice, evitarea alimentelor bogate in zahar. Cariile dentare incep in smalt (stratul extern al dintelui) și continua in dentina, subminand din ce in ce mai mult structura dentara, pana cand unul din pereți nu mai are susținere și se rupe.

Factori de risc: bacteriile, in combinatie cu alimentele, alimentele cu continut mare in zahar, lipsa fluorului in apa curenta, fumatul, mestecarea tutunului, inspirarea fumului de tigara (fumat pasiv), consumul de alcool.
Simptome: durere (cel mai comun simptom), pete albe, gri, maro sau negre pe dinte, infectia sau iritarea pulpei dentare produce de obicei durere, dinte fracturat sau sensibil la presiune, respiratie urat mirositoare si gust neplacut in gura. Durerea poate deveni profunda cand: se periaza dintii, se consuma dulciuri, consumul de bauturi fierbinti, alimente reci sau calde, lichide acide (limonada), se inspira aer rece, se mesteca guma sau mancare.
Preventie: cariile pot fi preintampinare prin respectarea igienei orale - periajul dintilor cel putin de doua ori pe zi cu o pasta cufluor, utilizarea atei dentare sau a periilor interdentale cel putin o data pe zi, consultul unui medic stomatolog, mestecarea gumei fara zahar (10 minute dupa masa), pentru a stimula productia de saliva care neutralizeaza acizii formati.
Complicatii: o carie dentara ignorata duce la formarea abcesului. Odata ce pulpa dintelui este infectata, aceasta moare, iar bacteriile se inmultesc in radacina dintelui, formand un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi dureroasa si umflata. Cateodata abcesul se sparge, rezultand intr-o secretie purulenta. Cazurile extreme implica febra si umflarea fetei.

PARADONTOZA

Paradontoza reprezinta o alterare a paradontiului, tesut prin care sunt fixati dintii in osul maxilarelor, constand in retractia gingiilor, dezvelirea pronuntata a dintilor si in final, caderea lor. Este o boala a gingiilor si nu a dintilor. Boala, in stadiu mai avansat, este considerata ireversibila, evoluatia ei putand insa fi oprita printr-o igiena orala corespunzatoare si cu ajutorul medicului stomatolog. Potrivit statisticilor, 70% dintre oamenii din intreaga lume sufera de paradontoza. Paradontoza evolueaza in timp indelungat cu simptome discrete. Apare atunci cand organismul este slabit, cu imunitate scazuta si expus pentru o perioada lunga de timp la stres. La inceput, gingia isi pierde culoarea roz devenind un rosu aprins, apoi se atrofiaza, retragandu-se spre baza dintilor, iar in faze avansate dintii incep sa se miste si sa cada pe rand, in strarea cea mai avansata a bolii.

Simptome: prurit, senzatie de tensiune interdentara, inflamatia si sangerarea gingiei la periaj, gingii fragile, care se desprind usor de dinti.
Factori de risc: depunere de tartru pe dinti, igiena bucala deficitara, pozitia dintilor pe arcade, cariile dentare, lucrari protetice adaptate incorrect, factori generali - varsta, anumite boli cronice (diabetul zaharat), stresul, fumatul, consumul de cafea, bauturi alcoolice in exces, dieta bogata in zahar, deficiente de vitamina C, calciu si acid folic.

ABCESUL DENTAR

Abcesul dentar reprezinta formarea unei pungi de puroi in interiorul dintelui sau a gingiei, provocata de o infectie bacteriana. Bacteriile dintr-o carie se pot imprastia la gingii, obraji, gat si limba, formand un abces. Abcesul poate fi periapical (adica localizat in pulpa dentara, prezent mai ales la copii) sau periodontal (initiat in structura osoasa de sprijin a dintelui, intalnit mai ales la adulti). In functie de rapiditatea cu care se dezvolta, un abces poate fi acut, cu durere, umflare si febra, sau cronic, fara durere. 

Simptome: durere, umflare si roseata a gurii si fetei, diaree, frisoane, febra, stari de greata si voma, inflamatia gingiei, durere la atinger, drenarea puroiului, dificultati la deschiderea gurii sau la inghitit, prezenta cariilor, sensibilitate dentara la alimente si lichide fierbinti.
Factori de risc: Cauza abcesului o reprezinta infectia bacteriana. De regula, vina o poarta o carie netratata, care s-a raspandit la pulpa dentara, apoi in tesutul moale si osul maxilarului. Infectia patrunde in dinte prin fisuri cauzate de varsta si uzarea dintelui, abcesul formandu-se pe fondul unui sistem imunitar slabit.
Complicatii: Daca nu este tratat, abcesul poate evolua in doua directii - fie erupe prin piele, drenand puroiul in gura, fie erupe in zona osoasa, circuland pe calea cea mai usoara, infectand tesutul si alti nervi. In momentul in care erupe, durerea se poate ameliora datorita eliberarii presiunii, insa pe masura ce infectia se raspandeste, durerea se acutizeaza. Afectarea tesutului osos cauzeaza desfigurarea faciala si caderea dintilor. Alte complicatii ale abceselor dentare sunt sinuzita si raspandirea infectiei in sange.

ULCERUL AFTOS

Ulcerul aftos sau stomatica aftoasa se caracterizeaza prin mici leziuni din cavitatea bucala, dureroase, care, de obicei, se vindeca de la sine. Persoanele care manifesta aceasta leziune consuma alimente cu greu din cauza durerii. Leziunile ulcerului aftos apar in interiorul cavitatii bucale, pe obraji sau la baza gingiei, au forma ovala sau rotunda si culoarea alba, rosie sau gri, cu marginea rosiatica. 

In functie de marime, ulcerele aftoase se impart in trei categorii:
- Leziuni minore - sunt cele mai frecvente (80% din cazuri) si se vindeca in 7 - 10 zile.
- Leziunile majore - vindecarea dureaza intre 10 si 30 de zile, ramanand cicatrice.
- Ulcerele herpetiforme - sunt formate dintr-o grupare de leziuni cu diametrul mai mic de 3mm si se vindeca in 7 - 10 zile.
Simptome: senzatie de arsura sau mancarime.
Factori de risc: stresul emotional, lezarea tesutului, factori ereditari sau iritanti, anumite alimente, precum sucul de citice, consumul excesiv de zahar sau mancarea picanta, schimbarile hormonale, alergiile alimentare, periaj prea intens, aparate ortodontice metalice, fumatul.